Adam și Eva

Am citit de curând Adam și Eva de Rebreanu.
Țin minte că ne tot povestea profesorul Buta pe-a 10 de Rebreanu și Gheran și Eminescu și Caragiale.
Cu el am făcut Ion.
Mi-a plăcut mult. Și Ion, și cum preda.

A pus foarte mult accentul pe faptul că Liviu Rebreanu este întemeiatorul romanului românesc modern.

De ce?

Pentru că el a fost primul care s-a concentrat pe romanul realist. Pentru că el a fost primul care a încercat să scrie mai multe tipuri de roman.
Ca exemplu de roman erotic ne amintea întotdeauna de Adam și Eva. Părea fascinat de el.

Și cum cu o săptămână două înainte de bac aveam chef de citit orice în afară de Ion, Patul lui Proscust, Moromeții, Enigma Otiliei șamd. navigând pe net am dat peste cărțile din colecția Jurnalului Național.

Jumătate de oră mai târziu trimiteam comanda.

Imediat după bac, o dată cu prima amendă, mi-am colectat și cărțile de la poștă.

Am avansat foarte, foarte greu. Mi-a luat o lună! (cu pauze lungi și dese, evident) de aceea cred că trebuie să recitesc niște pasaje, dar ideea mi-a plăcut enorm.

Nu mă miră că Rebreanu iubea atât romanul ăsta!

Și acum, că m-am plictisit până și eu scriind, să vedem cam ce-am înțeles eu din roman.

1. Sufletul e împărțit în două când ajunge prima oară în lumea materială: o parte masculină și o parte feminină.

2. Sufletul are nevoie de 7 vieți pentru a se reuni.

3. În fiecare viață cele două jumătăți se caută, dar uneori nu se află ambele în același timp pe pământ.

4. Atunci când cele două jumătăți se întâlnesc, se recunosc instantaneu.

5. După ce se reunesc sufletul e împlinit și poate reveni în lumea spirituală. În momentul morții iși revede toate cele 7 vieți.



Această idee explică senzațiile de deja-vu, simpatiile și antipatiile pe care le simțim câteodată față de o persoană când o întălnim pentru prima oară.

Nu-mi place ideea cu 7 vieți.
De ce nu ar reuși unele suflete să se reunescă mai repede?

Oricum e o filosofie care dă un sens vieții, care ne face să sperăm că dacă in această viață suferim, în următoarea ne va fi mai bine.

Am apreciat enorm diversitatea poveștilor celor șapte vieți. Toate sunt foarte bine documentate și oarecum paradoxale.

Într-o viață călugăr fanatic, în următoarea revoluționar francez și ateu convins.

Povestea începe și se termină cu ultima viață, cea a lui Toma Novac, fiul unui mare bogătaș bucureștean care divorțează de ce-a de-a doua soție pentru a se căsători cu o servitoare.

Toma studiează filosofia, iar când un fost profesor de filosofie, Tudor Aleman, îi prezintă acest sistem cu cele șapte vieți și sufletul pereche scepticismul lui este de neînvins.
Chiar și după ce o cunoaște pe Ileana nu se lasă convins.
Doar moartea îi deomnstrează că teoria lui Aleman este adevărată.